Istoricul Şcolii "Gheorghe Banea" - Măcin

  Învăţământul în limba română în Măcin, a fost initiat de revoluţionarul transilvănean din 1848, Nifon Bălăşescu, despre care se spune că a pus bază şcolii româneşti din Măcin în 1873, că "a profesat, ca învăţător, aici între anii 1874-1880, unde a şi murit".

  De la unirea Dobrogei cu România, noiembrie 1878 şi până în 1907, învăţământul s-a desfăşurat în săli de clasă, amenajate şi închiriate în condiţii improprii destinaţiei ce o aveau.

  Începând din 1881 şi până în 1907, au fost insistente şi repetate demersuri, făcute către forurile superioare, ca statul să construiască un asemenea imobil destinat învăţământului, dar el nu s-a realizat decât în 1907 când a apărut actuala "Şcoală Veche", numai din contribuţia integrală a locuitorilor oraşului Măcin .

  După 1848 învăţământul a devenit obligatoriu, iar în oraş, pe lângă copiii măcinenilor , mai învăţau în clasele gimnaziale şi elevii din Jijila, Garvăn, Văcăreni, Smârdan şi Carcaliu, unde nu era învăţământ gimnazial, din nou s-a resimţit nevoia unei noi construcţii şcolare.

  Aşa a apărut, din investiţii de stat, actuala clădire a Şcolii nr.2 Măcin, pe numele ei actual "Gheorghe Banea", care dispunea de 16 săli de clasă, două laboratoare şi o sală de atelier. Şcoala a fost dotată atunci cu mobilier şi aparatură total nouă şi s-a construit special pentru Liceul din Măcin, unde a şi funcţionat acestă instituţie şcolară până în 1972.

  În actuala clădire a Şcolii "Gheorghe Banea", funcţionează clase gimnaziale, începând din 1972 când a fost construită clădirea Liceului Gh. Munteanu Murgoci.